Cafea cu lapte.

Mi-e somnul dulce. Atât de dulce încât și zahărul ar da în diabet dacă ar putea, numai “gustându-mi-l”. Perna mea e cea mai pufoasă din Regatul Pernelor, iar plapuma… cea mai prietenoasă și călduroasă din Imperiul Plapumă.

Adânc. Așa îmi mai este somnul.

Puternic.

Vibrant.

Real.

Cutremurător.

Cine are nevoie să trăiască, când este atât de minunat să visezi?

Ăsta nu e vis. E realitate.

Când stelele sclipesc peste oceanul celest, când luna tronează mândră pe scaunul ei, iar greierii își încheie cântul și elogiul adus vieţii, atunci se așterne misterul.

Mintea mi se întunecă de plăcere.

Miroase a nou. A aromă de viaţă, amestecată cu întâmplări. Combinaţie presărată pe alocuri cu fulgi de emoţie și bucăţele de vise. Amestec în care tronează semeţ un pai în două culori: bună dispoziţie și speranţă. Mai percep o aromă… dar greu de deslușit ori definit din beţia de arome ce plutesc în jur. Miresme zvelte, ce te ameţesc încă de la prima simţire a lor.

E o liniște măiastră aici, de o frumuseţe incredibilă. Este o lume minunată, în care dacă vii, ai face bine să crezi, ori să stai mic, retras în colţul tău. La orice pas poţi întâlni zâne, licurici sau crăiese. Piticii sunt peste tot, dar aici nu este loc de mere otrăvite ori de mame vitrege și babe cotoroanţe. Aici nimeni nu este otrăvit sau trădat. Aici nimeni nu sfidează pe nimeni… eventual doar imaginaţia sau realul prin multitudinea de culori. Nimeni nu suferă, nu plânge, nu urlă de durere, nu se lovește și nu cunoaște răul. Aici e altfel. E bine. Nu există flori uscate, sau urâte. Totul miroase frumos. Nu este niciodată înnorat și nici nu bate vântul cu putere. Cerul este mereu senin, cu nori albi și pufoși. La ele se adaugă în culori calde un soare zglobiu ce gâdilă ușor cu razele sale un curcubeu vesel. Buburuze, albine, fluturi, libelule… toate sunt aici stăpâne. Aici nu există parbrize de care să se izbească brutal și să-și găsească sfârșitul într-un mod frustrant. Aici nu există moarte. Aici “efemer”-ul nu a fost inventat. În dicţionar sunt scrise doar o mână de cuvinte: aromă, bucurie, cafea, desfătare, dimineaţă, fericire, înţelegere, lapte, libertate, pace, răbdare, simţ și zahăr.

Niciodată muzica nu s-a potrivit mai bine cu ceva, nu a fost mai puternică și mai frumoasa ca acum. Fiecare notă sună altfel decât în oricare altă zi, sau loc.

În nuanţe rebele de maron și cafeniu îmi clătesc simţurile și ochii. Nasul simte, iar inima-mi cere.

Reverie. Asta e.

“Bună dimineaţa! Te aștept la o cafea cu lapte.”