Gresesc ca nu-mi arat sentimentele, dar nu pot... nu imi sta in fire.
Nu pot fi o romantica incurabila, sa-mi expun zambetul (fals) pe buze, sa fiu mereu fericita, traind intr-o lume roz, pt ca asta n-as fi eu.
Nu voi fi niciodata genul de persoana care e mereu indragostita de cineva sau ceva, pt ca uneori iti mai trebuie si spatiu.
Nu voi spune niciodata lucruri doar pt a le spune, si cu siguranta imi voi exprima rar sentimentele prin cuvinte.
Nu voi spune cand sufar, cand iubesc, cand sunt in delir, cand am "fluturasi in stomac", dar voi spune cand sunt fericita, si daca n-am s-o fac, o s-o poti vedea pe chipul meu.
Te iubesc, pt ca asa ar trebuii sa fie, te iubesc pt ca esti acolo cand am nevoie, te iubesc pt ca vreau nu vreau esti, si ma ajuti.
Iti multumesc.
Si stiu ca n-am sa-ti spun astea in fata niciodata, pt ca nu-mi sta in fire sa devin siropoasa, dar acum, am simtit nevoia sa-ti scriu, desi, poate ca n-o sa citesti niciodata asta.
Te iubesc, bha.
P.S.: "Anca, stii, ma bucur ca esti sora mea!"
No comments:
Post a Comment