Când
simțeam nevoia de ceva bun, sau ne doream puțină adrenalină, plecam în grup
organizat la... furat. Și ne umpleam buzunarele și poalele de la tricouri cu
mere, corcodușe, pere, struguri, prune, caise, vișine, cirese, cu orice fruct
din copacii din împrejurimi. Aveam zile când voiam să le facem mamelor noastre
câteo surpriză și mergeam la furat de flori de prin grădinile oamenilor. La
mare căutare pe vremea aceea erau trandafirii albi și cei roz, extrem de
parfumați, ori panseluțele viu colorate, pe care le „achiziționam” din
rondourile de beton. Ne plăcea să mergem să furăm magnolii ori corcodușe din
curtea IJTL Brașov, să fim alergați de către oamenii care lucrau acolo, ori să
se țipe după noi pe stradă, pentru că nu ne păsa. Știam că suntem rapizi,
sprinteni și că oricum nu au ce să ne facă, însă faptul că puteam să îi
întărâtăm fără ca ei să ne poată face ceva, ne gâdila orgoliul de copii rebeli.
Adoram până și strigătul „sifonarilor” ofticoși care strigau „hoții la
corcodușe!” în speranța că vom fi prinși asupra faptului împlinit.
Ne urcam
pe baraca de la IJTL și ne aruncam de acolo pe mașini, preferată fiind Dacia
1310 verde a părinților lui A.F., mașină ce a sfârșit prin a avea capota
îndoită. Aceeași mașină ne-a servit mulți ani ca poartă atunci când băteam mingea
în spatele blocului; numai ea știe câte mingi și-a luat de-a lungul anilor.
Ne
plăcea să ne scoatem din sărite „babele” de la bloc ce rămăseseră singure și
care păreau a avea ca scop în viață subjugarea copiiilor din spatele blocului. Cu
cât era tămbălăul mai mare, cu atât era mai bine, pentru că doamnele în vârstă
ieșeau la geam și țipau, amenințându-ne că vor coborî la noi. Eram obișnuiți ca
aceleași posibile bunici ale cuiva, să arunce cu apă de la etaj în speranța că
vor reuși să ne ude și să ne potolească.
Alergam
de dimineața până seara, ne plimbam cu biclicetele, ne jucam Castel, Sticluța
cu otravă, Rațele și vânătorii, Elastic, Împărate împărate cât e ceasul,
Un-doi-trei la perete stai, Țările, 21, Șotron, Tenis, Ali, Omul negru, Lapte
gros, Capra, Rișcă, Flori fete și băieți, Așchie, De-a v-ati ascunselea, Friptea,
Telefonul fără fir, Baba oarba, Sultan, Sticluța, Hoții și vardiștii, Țară țară vrem ostași etc. Pentru
noi timpul trecea altfel, trăiam în propriu univers în care nu știam ce
înseamnă orele și microbii, în care ni se părea perfect normal să mușcăm toți
din același senviș ori să bem unul după celălalt din același bidon cu apă.
Astăzi, spatele
blocului și tot spațiul pe care noi îl umpleam cu râsetele și jocurile noastre este
ocupat de mașini. Rar vezi 3-4 copii ieșiți afară, care stau triști și se
plictisesc împreună. Nu prea își vorbesc, stau unul lângă altul pe bordură și
așteaptă să treacă timpul, probabil ca să meargă în casă și să stea la
calculatoare ori televizor. Par a fi obligați să iasă afară și te lasă cu
impresia că nu știu ce trebuie să facă în calitate de copii.
Corcodușul
meu din fața blocului stă aplecat deasupra pământului, are crengile pline cu
fructe, pe care cei mici nu știu că au voie să le ia. Toți copacii din cartier
sunt plini ochi de fructe, au crengile lăsate la pământ, însă nimeni nu reacționează
conform firii umane.
Simt că oarecum
este de datoria noastră, a celor din generația ’80-’90 să le arătăm copiilor ce
trebuie să facă. Să îi învățăm să meargă să culeagă fructe, să se urce în
copaci, să alerge, să se joace.
Când noi
eram mici, mereu aflam de câte un joc nou de la vreun copil mai mare, dar niciodată
nu ne-am întrebat de unde a aflat el de joc, pur și simplu mergeam pe mâna lui.
Mi se pare fascinant cum toate generațiile din toată România știu de aceste
jocuri universale ale copilăriei, iar lucrul ăsta mă face să mă gândesc că
defapt copilăria este o limbă universală pe care toți știm să o vorbim în mod
natural.
Copacii
din cartier vă așteaptă, cât despre spartul geamurilor, nu vă faceți griji, mai
toți oamenii au termopane, iar geamurile nu se mai sparg așa de ușor ca pe vremea
noastră! Spor la joacă și la furat fructe și flori din grădini!
Surse foto: http://www.agricultor.ro/article/41702/Corcodusul, http://cemerita.ro/tu-iti-mai-amintesti-cum-se-juca-flori-fete-si-baieti/